Satul Horodiştea din comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, este situat pe valea Prutului, actualmente majoritatea locuitorilor făcându-şi case pe deal, lângă şoseaua naţională Dorohoi – Rădăuţi Prut.
Satul Horodiştea are o populaţie de aproximativ 100 familii iar în satul nou Horodiştea, recent construit, la aproximativ 1 km distanţă, are o populaţie de 40 de familii.
Denumirea satului Horodiştea vine de la slavonescul horod care înseamnă nord. Se presupune că existenţa aşezării omeneşti a satului ar fi între secolul V şi secolul VII, epocă în care în Dacia are loc migrarea slavilor. Nicolae Iorga citează Horodiştea ca staţiune preistorică în istoria românilor, vol. I. Tot vechimea Horodiştei o arată şi Bîtca care a fost o întărire de pământ, construită cu scop de apărare şi de unde se dădea alarma ca de pericol.
Întrucât satul Horodiştea a fost lipsit de biserică, proprietarul moşiei de pe atunci Gheorghe Văsescu a hotărât să înzestreze satul cu locaş de închinăciune, biserica fiind sfinţită în anul 1904 şi dată cultului.
Planul bisericii este în formă de cruce, având pridvor, pronaos, naos şi altar.
Acoperişul este în formă de şarpantă având fixat pe el 3 cruci: deasupra pridvorului, pronaosului şi altarului. Turla este deasupra pronaosului având formă prismatică cu baza de pătrat.
Pereţii, la interior sunt peste tot zugrăviţi iar la exterior văruiţi în culoare crem.
Duşumeaua este peste tot din scândură de brad.
Altarul este în formă semicirculară şi prevăzut cu două ocniţe: una la proscomidie şi una în partea opusă.
Biserica nu posedă pictură murală. Totuşi, pe boltă sunt pictaţi cei patru Evanghelişti, iar pe bolta altarului Pantocratorul cu diferite steluţe.
Catapeteasma este din lemn de tei şi lipsită de ornamentaţie sculpturală. Icoanele Împărăteşti sunt pictate în stil bizantin.
Biserica a fost reparată în anul 1945, când i s-a schimbat uşa la pridvor şi duşumeaua.
